Ce oameni!

Andrew Andru Mily ne-a trimis astăzi următoarea poveste cu această pasăre:
"Eram la masina stateam de vb cu prietenul meu cand observ printre ceilalti caini ca unul din ei vazuse randunica si era cu gura la ea am simtit o teama cumplita si am sarit repede am luato in mana era foarte speriata eu la fel atunci nu stiam ce sa fac cu ea.
Am puso jos am stat mai departe de ea poate vine mama ei poate o cauta am stat pe acolo nimic am venit cu ea acasa sa ii dau mancare nu stiam ce sa ii dau am inceput cu firmituri de paine dar nu manca ii deschideam ciocu si nu inghitea chiar de ii bagam in gura..m'am dus din nou afara sa o pun intr'un copac acolo poate avea sa o gaseasca dar nu am putut sa o las acolo pt ca la fel nu a venit nimeni ea nu mai mancase demult si nici nu avea stabilitate sa se tina bine mi'a foat mila . Am suit'o apoi pe un acoperis la etajul 1 unde nu avea cum sa se urce o pisica era un loc sigur pt ea numai daca ploua nu mai era sigur pt ea si de aceea am lasat'o cateva ore acolo si cand am fost sa o vad si deschidea ciocu se zbatea acolo am luato acasa nu am putut sa o las sa moara. Am intrat pe internet si am inceput sa ma documentez si sa aflu cat mai multe despre ele. Asa incet incet am inceput sa o hranesc la inceput ii deschideam ciocu ca ea nu facea asta. O hraneam si facand des asta s'a obisnuit si se simte mult mai bine . Chiar zboara prin casa dar nu este inca pregatita sa ii dau drumul sa plece.Cand o sa fiu sigura ca poate atunci. Multumesc sper ca s'a inteles."

Iți recomandăm și: