Croitorașul cel Viteaz - Poveste de frații Grimm

Era o zi însorită de vară, vântul bătea lin, păsările ciripeau suav, pomii aruncau umbre răcoroase, aerul era înmiresmat... Croitorașul stătea la masa lui de lucru când deodată auzi o țigancă cum striga pe stradă : "Magiun, magiun bun de vânzare! Hai la magiun!" și își spuse, în sinea lui, că treaba ar merge mult mai bine cu o felie de magiun. Chemă țiganca la el și cumpără puțin magiun. O întinse repede pe pâine și o așeză în fața lui, la masa de lucru, gândindu-se că se va ospăta cu ea după ce își va termina treaba. Mirosul magiunului se răspândi în toată odaia și ajunse la muștele care moțăiau pe pereți. Atrase de mirosul plăcut, au venit la felia de magiun enervându-l pe croitoraș. Luă o basma și începu să lovească în grămada de muște. Când termină, numără câte muște prinse și, nu mică îi fu mirarea când văzu șapte muște care zăceau cu piciorușele țepene. Mândru de el, socoti că asta era o faptă de care trebuia să afle întreaga lume. Imediat își croi un brâu trainic și scrise pe el cu litere de-o șchioapă: "Șapte dintr-o lovitură!" Cu o bucată de brânză și o păsăre în buzunar, porni la drum încrezător. Tot mergând, ajunse la un munte unde întâlni un uriaș. Văzându-l că stă degeaba, i-a ținut morală că la statura lui ar trebui să își arate voinicia, nu să măsoare lumea cu ochii. Uriașul se simți provocat și îl puse la incercare pe croitoraș să vadă care dintre ei doi este mai viteaz și iscusit. Cu inteligența lui neobijnuită, croitarușul reuși să îl păcălească pe uriaș. După ce termină cu uriașul, croitorașul plecă mai departe și întâlni tot felul de aventuri, făcându-i pe toți să creadă că este un erou și că nimeni nu îi poate sta în cale.

Iți recomandăm și: