EROI au fost, EROI sunt încă!

Titlul acestui articol este inspirat de versurile scrise de un soldat român care lupta, alături de camarazii săi, în războiul de independenţă din 1877. Rănit fiind, în faţa redutei Plevna, şi văzându-şi camarazii săvârşind adevărate acte de eroism, s-a aşternut pe scris, lăsând posterităţii versurile nemuritoare care se vor transforma într-unul din cele mai frumoase cântece dedicate vitejiei ostaşilor români.
Astăzi, vom vorbi despre alţi eroi, contemporani cu noi, care m-au făcut să-mi aduc aminte de versurile cântecului amintit mai sus. Mai precis, este vorba despre doi jandarmi care n-au ezitat nici o clipă să-şi pună vieţile în pericol pentru a salva doi copii de la înec. Totul s-a petrecut pe gheaţa lacului din Filiaşi, în inima Olteniei, acolo unde doi copii, de 8 şi 9 ani, se avântaseră fără să ţină seama de faptul că exista riscul ca gheaţa să cedeze sub greutatea lor.
Şi noi am fost copii, şi ştim că niciodată nu ne-am gândit la ce riscuri ne expunem, mânaţi de plăcerea aventurii. Gheaţa însă a cedat, un martor a auzit ţipetele de disperarea ale copiilor şi a apelat la o echipă de jandarmi care se afla în zonă. Fără să se gândească nici măcar o secundă că-şi riscă vieţile (pentru că dacă gheaţa cedase sub greutatea unor copii, era foarte probabil să cedeze şi mai uşor sub greutatea unui adult) doi jandarmi au improvizat nişte sănii din scuturile de protecţie pe care le aveau asupra lor şi au pornit imediat să salveze cei doi copii.
Operaţiunea a fost extrem de riscantă, pe de o parte pentru că gheaţa putea ceda în orice moment sub greutatea jandarmilor, iar pe de altă parte pentru că cei doi copii nu puteau rezista prea mult în apa atât de rece a lacului. Jandarmii au salvat primul copil, efectiv trăgându-l afară din apă cu ajutorul unor frânghii, dar pentru salvarea celui de-al doilea au trecut prin mari emoţii, pentru că distanţa acestuia faţă de jandarmi era mai mare decât în cazul primului copil şi, implicit, pericolul creştea. Unul din jandarmi a riscat totul pentru a-l salva şi pe cel de-al doilea copil, într-o operaţiune desfăşurată mereu sub semnul sentimentului de teamă că timpul este foarte scurt şi, dacă nu se intervine la timp, copilul se poate îneca.


Din fericire, totul s-a terminat cu bine, cei doi copii fiind aduşi la suprafaţă în siguranţă, graţie celor doi jandarmi care n-au ezitat nici o secundă în faţa pericolului care-i ameninţa şi au reusit să încheie cu succes o misiune de mare risc, desfăşurată contra cronometru.
Ne aducem aminte de alte exemple emoţionante cu jandarmi care au făcut adevărate acte de eroism pentru salvarea unor vieţi. Un bebeluş de 8 luni trăieşte astăzi doar datorită curajului unui jandarm, care l-a purtat în braţe mergând pe jos pe o distanţă de 4 kilometri, cu faţa biciuită de zăpadă, pentru că maşina ambulanţei rămăsese blocată în nămeţi. Acest jandarm a dus copilaşul pănă la un alt echipaj de salvare, înfruntând vijelia şi luptându-se cu zăpada viscolită, salvând astfel viaţa micuţului de 8 luni. Acum câţiva ani, ne aducem aminte cum, într-o localitate aflată sub furia apelor ieşite din matcă, jandarmii salvau copiii refugiaţi pe acoperişurile caselor. Ca de fiecare dată, când suntem în faţa unor grele încercări ale naturii, chemăm jandarmii şi soldaţii, pentru că ştim că ne putem baza pe ei, pentru că ştim că-şi vor face mereu datoria şi pentru că ne dau speranţa că cineva va veni să ne salveze.
Celor doi jandarmi din Filiaşi li s-au promis recompense pentru fapta lor eroică, şi putem spune că le merită cu prisosinţă. Dar, mai important decât aceste recompense, ar fi să li se asigure acestor oameni nişte salarii decente, pentru că mereu îşi fac datoria şi pentru că nu găseşti pe toate drumurile oameni dispuşi să-şi rişte viaţa pentru a salva alte vieţi. Trebuie să ai o anumită structură sufletească, o anumită tărie de caracter pentru a alege să ignori toate pericolele şi să te avânţi intr-o acţiune riscantă, pentru a salva o viaţă . Nu oricine este în stare de asemenea sacrificiu. Aşa cum frumos scria într-una din cărţile sale prozatorul Ion Lăncrănjan, “nu e dat oricui să fie drept şi cinstit, nu poţi face din orice gogoman un luptător, un Făt Frumos, asta n-o poate face nici povestea, darămite viaţa”.
Doi copii (şi mulţi alţii ca ei, salvaţi tot de jandarmi) se pot juca şi-şi pot trăi viaţa fără griji pentru că doi oameni au lăsat deoparte teama şi n-au ezitat nici o secundă să-şi facă meseria aşa cum trebuie, deşi riscurile erau foarte mari. Să le mulţimim acestor oameni minunaţi şi să-i respectăm, pentru că ei sunt cei care ne dau SPERANŢA. Ne dau speranţa că, oricât de mare ar fi pericolul în care ne aflăm atunci când natura se dezlănţuie, putem căuta mereu cu privirile oamenii în uniformă, pentru că ei sunt cei de care poate depinde salvarea noastră.

Iți recomandăm și: